Time to get raw.

I'm not the coolest kid in town : I don't have the hottest physique , the best toys or the most snobbish tastes . In my defense , I could say that I actually like to be a freak, a freak that has never seen Requiem for a Dream, not very into Jude Law or "Smells Like teen Spirit ", who never gets drunk or dizzy no matter how alcohol I'd pour down my throat.
That being said, I am also a freak because I hate my generation. If we were to be less virtuous ,we would admit it: we all do drugs , we all perform underage boozing and stuff like that. Some of us do it delicately , behind closed doors only to their own pleasure. And then , there are the glamshit zombies who simply indulge themselves in a vulgar display of vices and foolish ambitions . I'd call it a public bullet. To you, my dear reader.
It's time to bring out the best in you, to get beyond your experience, beyond your narrow mind, beyond your arrogance. It's time to get raw.

On Christmas.

I possess memories that are somehow related to Christmas, I also have those photos with me as a little girl next to a huge Christmas tree full of flamboyant adornments. However this is the first Christmas without beautifully wrapped presents, without my father , without Santa Claus. The rest of my family is trying to stick to the traditions , but they don't seem to be successful, and instead of the holiday spirit ,it is the"used to be" spirit that reigns in our house. I know there are some things that are gone forever, and I just tried to cover up the blank space to fill in for everybody who is missing. I admit that I am not an extremely virtuous being, but I like giving even when I'm not receiving, I like doing everything I am able to do just for the wellbeing of the others. This Christmas was not stolen by Grinch (yet) , but it hasn't brought me love, friendship or affection ( once again , yet). Instead I like to believe that it offered me willpower and courage to change for the better. And faith I might add, in myself, in the future and in everything it holds for me. Christmas has also come along with knowledge and wisdom, as it brought me to the conclusion that I don't belong to a specific group, but I belong to the world.
This Christmas is like Yin and Yang it is both happy and sad , it wakes up my deepest pains and losses , but it also opens a new path to be followed in the new year . Disappointed ? Not at all. In the end, Christmas is just as relative as art itself: it only stands for the things you attribute to them, only for the sincere feelings that you decide to settle free.
And for me? Christmas means a wish and the power to achieve it, letting go all the bad times, opening up to the really important things in life. As a more restricted sense, this holiday is all about believing in your dreams and finding the path that leads to it, without forgetting the people that love you.
I wish you the brightest Christmas ever!

High.

This is not the suitable state of mind ( and body, I might add) for blogging, nor this is the brightest way to begin a post, but I rely on the side effects of the alcohol / cigarettes/ other stuff , to do this job for me. What happened this night will most certainly be thrown in a dark corner of our memory , and therefore, it shall never cross our lives again. It was joy, it was madness and intensity, but above all, it was freedom. It was the absolute and delicious danger, the bloody adrenaline, and it was us, a way out, an empty road, and the wind that leads us further.

Preparing 4 the holiday.

I have to be straightforward and say that i 've never been to Confession; I know, I'm a sinner and everything but I stand rebut . Anyway , in order to compensate for that, I am actually willing to recall the bad things that I've done these past few days.
Firstly , it looks like i mastered the fine art of blackmail cause i think I successfully used it almost every day.( for noble causes....mostly) . I like to call my next sin surrealistic threatening.......never to be accomplished, but never fails.I lied, I cheated ,I swore, I took God's name in vane. Basically these are my sins. The situation is not that bad( yeah, I'm going straightly to hell):))).

On high society.

I am not an outsider, nor do I wish to be one. My social position is quite instable, and its versatility lays in the variety of cliques that i frequent. The truth is that it is rather hard to think of the category in which i belong, because i am regarded as a cocktail of all the labels. I am introspective enough to fit in the artistic group ( the guys with funky clothes and cameras) , self concious and egocentric enough to be a scene kid ( the ones who like to show off a lot) , smart ( and modest) enough to be the nerdy type.
Recently i had the opportunity to get a glance into the world of the so called elite of Constanta. Of course that I met people that stood for everything i hate, but it also made me shatter my beliefs . Being part of the high society of Constanta does not necessarily mean being superficial, but being as superficial ( and artificial) as you want. Word is, we all need a bit of luxury and pampering sometimes, spending money or considering trivial things. I guess it is part of the human nature . To me , this insight offered me not only a break from my intellectual status, but also changed me for the better. You might be really surprised about that and you might also ask how the hell this happened. The answer is very simple: it made me think about the kind of person i want to become, it gave me confidence in my self and fulfilled my need for adrenaline.
Strange as it may seem I find something good in all the lifestyles i met: the energy of punk rockers, the deepness of the artists, the wisdom of the nerds, the confidence of the popular kids. I might be awfully wrong, but i believe that these are the ingredients of a great existence. I said it before and i shall say it again: I hate this town and I hate this country , but while I'm here I am going to take all the advantages that life is kind enough to offer me. I try not to regard Constanta as a dead end , but as an exciting beginning, because in here there are plenty of things for me to learn and i am ready to learn all the lessons that time teaches me.

Ecstasy, panic attacks and everything in between.

I managed to break the inertia that had overwhelmed me in the past few weeks. Or at least, this is what i thought. However, yesterday I had a huge breakdown, that was not emotional ( not totally emotional) , but mostly due to the pressure that i have been putting on myself lately.Unfortunately, I am an overachiever and the standards that i set for myself are almost impossible to reach.
Yesterday's panic attack ( literally) was a bit more than what I had been used to; but I feel much better right now.
As an off topic , I shall refer to traditions. I always regarded them as old fashioned( but effective) ways to spend/ win money and mass media coverage. Still, i had a second thought these days and I have come to the conclusion that it is not the custom itself that matters, but every symbolic value we invest in it.
Looks like sometimes physical weakness brings along wisdom...

The right and the righteous.

Of course I crave happiness and everything that it brings along; when was i truly happy?
Probably, when I got a positive reply at my letter of application for an internship at Escada in New York. It is very clear to everyone that i am an overachiever . In case you're wondering, i turned down that internship , because I didn't want to leave school.
I am happy when I do public speaking and debating; my role exists only in front of an audience and nothing else matters, except for my purpose.
Also, i am happy when I am myself; because that is the worthiest thing a person can do.
After all, it 's not happiness what's really important, but the road that leads to it. Right now I'm on the highway of dreams with a crystal clear horizon in front of me.

50 songs that i couldn't live without.

1. Billy Joel – Piano Man

2. Googoo Dolls-Iris

3. Cocorosie-Beautiful Boys

4. Guns’n Roses- Knocking on Heaven’s Door

5. Doors- Light my fire

6. Rolling Stones- Angie

7. Oueen-Show Must Go On

8. Led Zeppelin-Stairway to heaven

9. Aretha Franklin respect

10. The Kooks- Naive

11. Richard Marx – Right Here waiting

12. AC/DC – Highway to Hell

13. Queen –Bohemian Rapsody

14. Rolling Stones-You Can’t always get what you want

15. Bob Dylan –Like a Rolling Stone

16. Guess Who- Shakin’ all over

17. The Kooks-Seaside

18. John Lennon-Imagine

19. Steppenwolf- Born to Be Wild

20. Jimmy Hendrix-Purple Haze

21. Billy Joel –Scenes from an Italian Restaurant

22. Aerosmith- Walk This Way

23. Sex Pistols- Anarchy in the UK

24. Googoo dolls – Slide

25. Sum 41-With Me

26. Billy Joel –She’s always a woman

27. Billy Joel –She’s got a way

28. Thieves Like Us- Drugs in My Body

29. Air Traffic-Just Abuse Me

30. Madonna- Evita

31. Tupac-Ghetto Gospel

32. Nirvana - Rape me

33. Nirvana –Smells like Teen Spirit

34. Stone Sour- Through the Glass

35. Marilyn Manson-Hit Me baby One more Time

36. Pink Floyd- The wall

37. Carmina Burana

38. Nickelback-Rockstar

39. Bjork – Possibly Maybe

40. Lionel Ritchie-Hello

41. Michael Jackson -Billie Jean

42. Alanis Morissette- I’m a Bitch, I’m a Lover

43. The Clash -London Calling

44. Radiohead,-Creep

45. Under The Bridge-Red Hot Chili Peppers

46. chop suey - system of a down

47. Barracuda-Heart

48. Chris Ortega& Thomas gold- Hypnotize

49. Snow Patrol- Chasing cars

50. Patrice- Soulstorm

This is not a top , but a list.I just wrote the songs that popped into my mind, but there are more of them that mean the world to me. Enjoy!

Road n' trip.

My train leaves tomorrow at 7 AM and I just can't wait. My enthusiasm does not stand for the destination itself , but for the road that leads to it. My life has given me few opportunities to enjoy it at its fullest; let's go trough my schedule once more.
In the train, I'll probably smoke a pack of cigarettes and drink a Red Bull. If I'm lucky, I'll also get a glossy, thick, fashion magazine, like harper's bazaar or Vogue.
I arrive at the station and then I just wonder around, smoke another pack of cigarettes, visit my fave bookshop, and meet my friends.
8 PM Lucky me! I got free tickets to a play at TNB .
11 PM Ota... of course ( as in my favorite place in Bucharest)
5 am sleep - upcoming exam!
gotta go......hope you 'll miss me:P

10 reasons against sex while drunk

1.Can't play with the lights.( Hot dude lights on, ugly dude lights off)
2.The missionary position seems to be enough.
3. Vices, pleasures...call them whatever you like. That's just semantics. Word is, they never go together.
4. Morning time?! I don't think so.
5.When you drink Jack, Jameson and Johnny , there is no better man.
6.Sex = balance....heels + whiskey = lack of balance
7. You know it , you hate it.......dial 567-54-PREGNANCY
8.Eventually , you are going to vomit; that's so not right.
9. Womanizing, boozing , drugs.... so wrong if underage.
10 Everything i wrote here might be fake....cause i lack the experience to confirm all the above mentioned.

Lose control.

I always thought that it is good to get beyond your experience and not to take yourself too seriously.I guess last night was all about not being myself and i may say it felt disgustingly perfect. To be honest, it is not easy for a girl who listens to Rolling Stones and Sex Pistols to lose control in a constructive way, but it did work for me, right? Of course prohibition never stood a chance against exhibition. Also say you're the right person in the wrong place and the result is a crazy twisted but amazing experience. When you're out there , party your life out, with your head spinning and your blood pressure as up as the stars....you know you're happy . Even if the next day you feel dizzy and craving for cigarettes and coffee ( and i am living proof of that) this is the closest to heaven that we will ever be. At least that is what they say. Of course , your head hurts like hell and you have a very bad cold , but still , it feels like winning. Cheers!

November intermezzo.

These days were just like hell: hectic and pointless. Even though i still lack inspiration to write a coherent text , I got the motivation to change my lifestyle. At this point, I feel like a zero on a scale of 1 to 10; I guess that is due to the shit that has been happening lately. There are a lot of things that I hate about my persona right now and i strongly believe it is the right stage of my life to do something about this.
I'll be on soon, guys!

The Beginning.

Even at this point of my life, the world never ceases to amaze me , to alter me to my very essence; had I humbly stood rebut , faith would have never reprimanded me with such a despising, diabolical and sarcastic hatred. The only concept I madly believe in is freedom in all its shapes ; death cannot stop me -it takes a straitjacket to do that. My road is long, perhaps never ending , and it is my witness : I will tread on whoever stands in my way, I will always have the freedom to be whatever i want to be. Here I stand for a spotless and reckless future, marked by challenge, success and legend. To my future!

Life. To be continued.

Sunt o fata cu gusturi simple.Mai mult decat atat sunt o fata absolut la fel ca celelalte.Si eu visez la un fairy tale modern; si eu am fantezii romantate si mult edulcorate in ceea ce ma priveste, si nu vad nimic rau in asta. Visele mele sunt ca niste microuniversuri transperente ; daca le suprapun privesc o imagine grandioasa , de o estetica fantastica. Acest diapozitiv capata valente tridimensionale, infloreste in artificii pluriforme si exotice.
Viata este exact asa cum o vezi. Ea nu are o tipologie anume, o reteta
( gen 2/3 suferinta si 1/3 fericire) , ea e mai degraba relativa. Cel mai important lucru este sa fii capabil sa treci de ceea ce este evident, sa gasesti lucrurile care te fac fericit. Si cand le vei gasi, viata va fi un vis.

To a must -have make-believe life.

Ma enerveaza multe zilele astea. Multe lucruri, multe persoane (chiar si persoana mea , daca e sa zic tot) . Dar , ca metoda de contra atac, alter ego-ul meu cel vulgar spune: Vreu sa-i dau la muie sortii. Vreau ca destinul sa se tarasca in fata mea , sa ii rad in fata si sa -l fac sa-mi plateasca pentru tot. Ce spun eu? Pai , eu nu zic nimic, ca si asa nu ma aude nimeni zilele astea. Poate vreo cretina de planeta e retrograda sau poate ca o merit. Nu am inspiratie nici cat sa scriu lista de cumparaturi pentru aprozar; daramite sa intocmesc vreun cacat de Sandra/ Dan Brown. Cu mirobolantul accent scotian pe care il posed voi racni un FUCK YOU poetic, ce va baga spaima in tot cartierul( ca si asa nu am nimic mai bun de spus/facut). Javra vecinilor o sa ma latre , iar tiganusii de pe strada imi vor arata , galant, degetul din mijloc. Dar cum pe mine nu ma aude nimeni, nu voi avea parte de astfel de tratamente. Daca ati reusit sa cititi pana aicim imi pare groaznic de rau ca v-am plictisit cu nonsensurile mele. Cum spuneam, MUIE sortii!

j'aime le burlesque.

Azi m-am simti ca un personaj desprins din "Craii de curte veche" a lui M. Caragiale. Nu a fost ca un deja vu , ci mai degraba ca un deja vécu.Daca va mai spun si ca toata aceasta revolta a memoriei a inceput printr-o bomboana de la Capsa, poate ca o sa ma credeti. Cum sa rezist strazilor boeme, cantecelor seducatoare, si barocului casei Arnotesti?Cateodata cred ca acest mic , dar , oh, atat de real roman a fost scris numai si numai pentru sufletul meu. Totul asa de rococo , un usor iz de ridicol, arta revolutionara.ce frumos era atunci cand ma plimbam prin Bucuresti intr-o trasura cocheta, mereu cu o camelie prinsa delicat in par, cu rochii in care se topisera si rasaritul si apusul; cu receptii luxoase , decadente, seri lungi la teatru si carnetele de bal. Oare cati pantofi cu toc, mici am distrus, dansand fara oprire, in figurile complicate ale cadrilului? Oare cate soapte pline de respect mi-au colorat obrajii? As vrea sa pot cunoaste raspunsul, dar deceniile ingrate mi-au sters constiinta de dinainte. Acum , mai am doar o camelie uscata pe care am gasit-o in roman.Pesemne ca am pus-o la presat pe cand eram si eu un personaj de roman.

On anarchy, and peanut butter.

Am vicii diverse( nu neaparat si perverse) . Le recunosc si le iubesc. O tigara, un jack, un roadtrip (cu mai multe trip decat roads) . Daca imi fortez un pic imaginatia, totul se intampla pe o scena. Si pe tipul langa care stau il cheama Jim Morisson.
Nu -mi iese mereu asa. Visez enorm, colorat in dementa. E placere pura, nebunie si geniu; acolo unde se intampla, pot fi orice imi doresc . Daca ma droghez, ma trezesc cu o luciditate incredibila. Si riff-urile mele suna colosal. Cumva , in vise totul este permis, totul mai putin realitatea.
E bine sa visezi , atata timp cat orgasmul mental, nu iti corupe si spiritul. In fond, visul e o utopie.

cum sa iti bagi p**a (pula ) in tot.

Acest titlu ar contrazice tot ce am scris (si probabil voi scrie) pana acum. Daca ar fi adevarat....
De fapt nu poti sa dai dracu pe toata lumea, pentru ca nu ti-ar conveni. Cei care ajung la dracu, vor sti inaintea ta cat de rau e cel mai rau, si vor castiga. Asa ca , in realitate te-ai mascarit singur. Asa sta treaba cu " screw the world'....este un cacat de bumerang al ironicei vieti.
In alta ordine de idei, azi am descoperit cat de mult imi displac oamenii care se iau prea in serios (cu ipocrizia de rigoare, intrucat si eu am fost una din aceste persoane) .Va dati seama ca m-am saturat de cei care se cred cei mai buni. Hint: Nu sunteti cei mai buni. Si daca ( printr-o condamnabila intorsatura a destinului) voi chiar sunteti cei mai buni, nici dracu nu va crede. So, taceti din gura, si veti castiga mult mai mult.
Cititorii mei ( putini , dar fideli, in limitele decentei, nu?) sunt un pic cam sictiriti , asa ca nu mai am nimic extrordinar de spus ( va rog sa ma scuzati pentru inca o dezamagire; si daca nu ma scuzati cu atat mai rau pentru voi;) ).
Traiasca Lenin si Nikita (femeia cu suflet de barbat) -fara numar srl 1 =)))

To friendship.

Pana acum nu am am avut prieteni adevarati. M-am perindat prin zeci de suflete, am trait zeci de experiente ce au creat legaturi puternice. Si totul s-a pravalit la prima briza de dezamagiri, minciuni si falsitate. Cu totii am gresit. Poate eu mai mult decat ceilalti, pentru ca am renuntat la conceptul de prietenie ; poate pentru ca mi-a fost frica sa nu aleg din nou persoanele nepotrivite.
Dar acum, totul s-a schimbat. Prietenia nu mai e ceva optional, ea a devenit o necesitate. Nu mai inseamna doar comunicare, si petrecerea timpului impreuna; pentru ca uneori nu e nevoie de cuvinte sau de contact vizual pentru a stii ca cineva este acolo, mereu oferindu-ti exact lucrul ce iti face bine. Cred ca pur si simplu faptul ca nu am avut parte de asa ceva pana acum, ma face sa pretuiesc si mai mult ceea ce mi se ofera. Pentru prima oara , simt ca pot incredinta intreaga mea existenta in mainile lor; ei sunt publicul meu, criticii mei, dar mai ales, sunt cei ce invata, simt, gandesc ceea ce gandesc si eu.Pentru ca suntem ipostaze ale aceluiasi eu. Cat de usor mi-e sa zambesc, sa decojesc lumea de mister, sa sa fiu orice imi doresc. De data aceasta, nu mai este vorba de sentimente daruite pe jumate, de vise trucate si ironii mascate. Voi da totul, pentru prietenie.

To friendship....to this moment and the rest of our lives...I 'd be nothing without you.

Chiar imi doresc sa fie asa cum nu a mai fost: sincer , frumos si magic. A trebuit mai intai sa se inverseze polii pamantului pentru ca eu sa ma schimb. Pentru ca noi sa ne schimbam. A fost greu, neverosimil, dar inevitabil. Am inceput cu sfarsitul acum mult, mult timp. Dar de acum totul se schimba, se reconfigureaza. Inceputul, emotia, iubirea sunt inocente, pline de sens nobil . Poate voi pierde din nou acel pariu, cu mine, cu tine, cu lumea toata, dar nu asta conteaza acum. Voi face totul altfel, lucrurile se vor aranja ca un puzzle colorat si armonios. Voi spune tot ce nu ti-am spus. Pentru ca acesta e prima zi din restul vietii mele.

A ta,
C. C.

Remember the daze?

Daca as intelege ceva din ce s-a intamplat in ultimele trei zile, v-as povesti . Printr-o generoasa intorsatura a lucrurilor am primit ceea ce imi doream, dar nu a fost asa cum imi imaginasem de atatea ori. Despre ce e vorba? Ei, unii dintre voi o sa afle chiar maine;))

On being sincere.

Sinceritatea este fundamentala in toate lucrurile pe care le fac, in relatiile pe care le am ( de orice natura) . Cred ca este lucrul care ma face un orator desavarsit, dar si o fiinta umana lamentabila ( in societatea in care traiesc) , pentru ca pe de-o parte sunt capabila de a marturisi sentimente intrinseci, profunde , zamislite din esenta spiritului, ganduri concepte si idei care poarta sensul existentei mele, iar pe de alta parte, nu stapanesc arta de a le ascunde la momentul potrivit.
A fi onest cu tine inseamna a-ti recunoaste greselile si victoriile, a-ti cuprinde intreaga viata intr-o traire : cand esti cel mai bun , cand esti iubit si fericit, cand infrunti cu energie si curaj propria-ti soarta, cand te faci de ras, cand nu iti atingi asteptarile, cand pierzi totul intr-o clipa.
La fel de greu este sa fii sincer cu toti cei ce te inconjoara . Iti este teama sa dezamageti, sa pierzi, sa starnesti ura, sa distrugi . De aceea s-a inventat minciuna. Oare nu este de ajuns ca si sinceritatea este o masca? Trebuie oare sa o dublezi grosolan prin alterarea realitatii?
Poate ca pentru un om , sinceritatea este greu de dobandit si de controlat pentru ca ea aduce cu sine atat lucruri pozitive cat si lucruri negative. Totusi, ea poate salva societatea.

how to save a life.

Imi place sa cred ca oamenii sunt in permanenta schimbare, evolutie si recristalizare moleculara. Pentru ca ( din pacate ) sunt o idealista convinsa si iremediabila , cred in progresul umanitatii in ciuda mass media si chiar a opiniei publice.
Dar lipsesc multe inca: lipseste frumusetea vie a existentei, lipseste insasi sensul unei vieti pentru fiecare individ, avantul, energia si curajul. Pentru ca sunt o simpla proiectie atemporala a ceea ce am fost , simt aproape prea stringent, cat de mult s-a schimbat Totul. Daca m-as alinia perfect in acest puzzle , poate as capata si suflu si culoare in obraj si curajul de a fi.
Dar nu as face asta. Cum as putea eu oare sa privesc inapoi, sa ma scufund pana in adancurile aride ale acestui trecut? Si pentru ce? Nu cumva , ceea ce caut este deja aici?

Inner and outer space.

Mi-am permis o pauza destul de mare (de la scris) dar iata ca am revenit la blogul meu ( zilele acestea am incercat sa imi dau seama de ce l-am creat ; am ajuns la concluzia ca aveam nevoie de un surogat, de un fel de jurnal, pentru ca niciodata nu am posedat suficienta auto disciplina pentru a ma implica in mod constant intr-o astfel de activitate) . Revenind la ce am facut zilele astea , pot afirma ca nu am irosit timpul ci l-am fructificat la maxim. Cum asa?
In primul rand , am avut parte de un lant de revelatii placute care mi-au rasturnat anumite principii, si au cladit idei noi si concepte mai solide. Am renuntat ( cu placere as putea zice) la prejudecati ( nu multe la numar, anyway) , asa ca pot spune ca m-am maturizat. Aparent , cel putin.
Doi la mana, am reconstruit cu mari eforturi, o parte infima din trecut, un mic back to origins. Ideea este ca simteam ca esenta mea, personalitatea si restul elementelor ce ma definesc se diluasera si se intepartasera prea mult de finalitatea lor fireasca. Desigur , am indreptat aceasta nefericita situatie, cat de bine am putut. M-am intors in locul in care totul a pornit, mi-am vazut zilele derulandu-se ca un film vechi, am identificat greselile majore, si le-am reparat in mare parte.
In final, vreau sa fac o promisiune ( mai mult sau mai putin :))) solemna, un nou blog , cu un subiect specific. Nu o sa va zic despre ce e vorba, va las imaginatia sa lucreze.
VIVA LA REVOLUCION!

A penny for your life.

Cost de oportunitate= (economie) cea mai buna alternativa sacrificata in favoarea alternativei alese
Sa zicem ca nu am o pasiune nebuna pentru economie politica. Sa zicem ca nu sunt un geniu priceput la orice domeniu. Si sa mai zicem ca am de luat decizii cruciale.
Acestea fiind postate , pot spune ca definitia mai sus mentionata caracterizeaza cum nu se poate mai bine insasi nemiloasa, intortocheata, dar minunata existenta ce mi-a fost harazita. Sa va explic cum stau lucrurile. Sunt mandra posesoare a nenumarate vise, dorinte si ambitii. Pe unele dintre ele mi le-am indeplinit cu succes. Cu toate acestea, daca fac un calcul simplu, pot afirma ca am pierdut direct proportional. Cred ca trebuie sa fii un geniu cu adevarat ca sa poti face o alegere cu adevarat buna. Eu nu sunt un geniu. Eu sunt un om. Am ales, am castigat, dar am si pierdut. Am pariat insasi esenta din care sunt facuta, am riscat sa ma pierd cu totul in societate, sa devin o umbra a propriilor mele actiuni. Pe deoparte am invins, datorita unor motive de finete psihologica. Pe de alta parte, planul meu nebunesc, cu potentialul sau urias, avea o mica fisura; de aceea am esuat lamentabil.
Dar nu alegerile trecute sunt subiectul acestui , post, ci acelea ce vor urma. Viitorul se anunta a fi cel putin interesant si abia astept sa vad ce imi rezerva. O moneda pentru viata mea....

Party people?

Va anunt de pe acum ca exista o posibilitate destul de mare ca acest post sa alunece pe panta penibilului din cauza cantitatii destul de mari de Bellini pe care am baut-o azi, pe de alta parte aceste momente dulci si putin acidulate ( ca sampania , desigur) sunt de-a dreptul delicioase, ca un orgasm intelectual si merita sa aiba un coresponden macar la fel de spumos ( literar, desigur). Sa va spun cat mi-au lipsit serile in oras ? Cat de dor imi era de aceasta dulce ameteala, de parfumuri tari, senzuale, de rococoul asta amagitor? Nu prea cred ca ar avea sens. Seara mea a stat ( si inca sta, as putea zice) sub semnul efervescentei, al vanitatii, si , normal al alcoolului. Dar nu imi pare rau , e my little guilty pleasure . Am petrecut, si vom mai petrece . Am iubit si vom mai iubi. Am trait si vom mai trai. Pentru ca asa e Totul, in jurul caruia gravitam cu totii, cateodata arogant, aproape malitios, alte ori, scandalos de placut.
Champagne, if you are seeking the truth, is better than a lie detector. It encourages a man to be expansive, even reckless, while lie detectors are only a challenge to tell lies successfully

Supersonic child.

Se facea ca azi era ieri si ca maine era azi. O zi destul de ciudata, in care nimic nu trada realul, o imitatie incompleta a existentei. Partial , mi-am retrait copilaria, doar ca nu mai eram copil. Partial, era seara, dar cerul nu era plin de stele , asa cum mi-l aminteam, ci deformat de ceata. Partial, traiam asa cum o facusem de atatea ori, doar ca bomboanele devenisera tigari. Am vorbit mult, ne-am amintit si mai mult, dar decorul era altul. Si noi eram altfel. Si doar intr-un colt ascuns al memoriei, eram sinceri. Am mancat seminte , dar aveau un alt gust. Am ascultat muzica, dar versurile nu le-am mai inteles. Era intre noi un gol in care aruncasem visuri puerile, papusi si dinti de lapte.Si oricat ne-am fi straduit , nu ajungeam mai aproape; prapastia dintre noi se cascase intr-atat incat inghitise tot: si luna cea rotunda ca o portocala si blocurile in care ne ascundeam cu mult timp in urma si gradinile din care rupsesem atatea flori. Si se facea ca ramasesem doar noi, straini intre noi, straini de lume. Cu totii am pierdut, cu totii am gasit , cu totii am gustat seara aceea cu gust dulce amar. Inocenta nu mai era; devenise regret. Iar noi? Am invatat sa ne cunoastem. Pentru ca in acea noapte am fost mult mai puerili decat fusesem vreodata.

Smells like teen spirit.

Niciodata nu mi-a placut cuvantul adolescent pentru ca de fiecare data cand il aud este asociat doar cu teribilism, prostire in masa, si altele. Pentru ca acest cuvant nu va avea niciodata un sens negativ; el va avea parte de cea mai dulce, inocenta, puerila semantica. De acum incolo acest cuvant e botezat intr-o noua religie a sufletului; el este forta, lumina, si energie. De ce sa fii un cuvant in dictionar cand poti sa fii orice ti-ai dori? Daca iti doresti luna de pe cer , e de ajuns sa iti intinzi mana , sa o prinzi cu degetele cutezatoare, sa o decojesti de mister, si sa o inspiri pe toata, cu toata magia si stralucirea ei. Iubesti, urasti, razi, plangi, te lupti; esti o forta a naturii. Iti plac lucrurile ilegale, te atrage ceea ce iti este necunoscut sau interzis. In serile calde de vara te gasesc mereu pe o plaja , mereu cu o chitara in brate, mereu cu visurile azvarlite catre orizont. Cateodata plangi din tot sufletul , ca un copil , cateodata razi iar fericirea iti inunda creierul; esti mereu autentic mereu la fel, si totusi de fiecare data te reinventezi. O lume intreaga paseste tematoare, tu alergi, sari , zbori; dorintele tale tasnesc mai sus de stele. Tu poti face totul , esti un gigant al erei noastre, nimic nu e greu. Sustii pe umerii tai Totul: trecut, prezent si viitor. Esti originea, punctul de referinta, lumea intreaga se invarte , ca o planeta greoaie , numai si numai in jurul tau. Ideile tale sunt filozofii adanci, e de ajuns sa pui o intrebare si primesti raspunsul. Nimic nu te poate opri. Apoi cazi.

I get a little bit, she gets a little more

Al treilea post din seara asta.... Azi cam am chef de scris, nu? Oricum, http://www.youtube.com/watch?v=1Mt7jMhMGqY pentru ca toti suntem la fel, toti cautam fericirea in locul gresit. Cum ar fi daca uneori nu am asculta ratiunea, daca nu am simti ura fata de ceilalti, si daca nu ne-am subaprecia constant. Mereu va exista cineva mai frumos, mai destept, mai bun decat noi. Dar niciodata nu va exista cineva fericit ca acela care isi iubeste viata , care crede in el si in visurile sale. Totusi, nu-i atat de usor..... Trebuie sa gresesti , trebuie sa cazi, trebuie sa plangi. Dar merita. Intotdeauna va fi asa.


"I get a little bit, she gets a little more
She's Miss America and... she's Miss America
I'm just the girl next door..."

Este asa de simplu! Dar lucrurile simple sunt si cele mai grele, nu?

Laugh out loud.

Sa fie euforie. Sa radem cu gura pana la urechi. Sa ne curga fericirea prin vene. Sa ne drogam cu bucurie. Sa moara tristetea si lasitatea, falsitatea si negativismul. Sa fie euforie.

Love.

Nu am sa vorbesc despre ce a fost, nici despre ceea ce o sa fie, ci despre ceea ce este: iubire, rock si tigari. All inclusive. As putea adauga si Jack Daniels. Deci va e clar ca de mult n-am fost atat de bine. Ascult intr-una Kid Rock- All Summer Long ( cu mentiunea ca summer =autumn in cazul meu) . Dar ceea ce e cu adevarat surprinzator e ca intr-un sfarsit mi-am revenit din pasa incredibil de proasta in care am fost vara asta si ca iubesc din nou. Iubesc viata, iubesc iubirea , iubesc gustul tare de Jack si mai ales iubesc acest anotimp. Pentru ca am gasit ce pierdusem . Pentru ca te fac sa zambesti. Pentru ca galbenul e culoarea surprizei. De aceea iubesc.

Morning affair.

.Inca de dimineata m-am trezit cu o nevoie de a scrie pe blog, dar abia acum m-am asezat in fata calculatorului. Revenind , imi plac mult diminetile; beau cafea , fumez o tigare pe acoperis ( stiti bine cum sunt mamele: my house , my rules) si planuiesc intreaga zi( normal ca iese contrar planurilor mele, dar hey that's exactly what I love about my life) . Ziua mea poate degenera fie intr-un triumf al creativitatii, energiei si al creatiei, fie poate deveni un fals inceput, inertie si dezamagire. Cateodata simt ca am foarte putin control constient fata de traiectoria zilelor, saptamanilor,...Azi am hotarat inca de dimineata ca imi va merge excelent si in mare masura asa s-a si intamplat.
Si inca ceva, azi am avut parte de lucruri pe care nu le mai facusem de mult, m-am intalnit prieteni cu care imi era dor sa vorbesc si mai ales nu am fost judecata gresit. ( I'm like the Non judging breakfast club and really expect to see that coming from the others) Multumesc tuturor celor care au transformat o zi de cacat intr-o zi minunata.

For old times sake.....

Ziua mea a inceput cat se poate de monoton cu scoala si inevitabilele si luuuungile ore de istorie.(btw vi se pare normal ca fac 6 ore de istorie si 4 de romana? cacat.) Oricum cea de-a doua jumatate a zilei a compensat mult si bine :D Am iesit din casa dupa ce m-am certat cu draga, minunata mea bunica, si am pornit pe jos si sa facu ca ajunsesem deja pe la primarie. Si ca sa o zic pe englezeste I a bumped into a very old friend of mine , pe care (lasand gluma la o parte ) nu il vazusem de foarte mult timp. ( genul ala de prieten cu care pur si simplu am impartit de la sticla de bere Stejarul pana la pachetul de Lucky Strike) Si aproape folosind forta( dar sa nu exageram:))) m-a dus in Epoca Metalelor. Normal ca aveam idei preconcepute de genul " Epoca fecalelor" , dar am avut o surpriza maaaaaaare. Nu numai ca nu este asa de dark, moody , alternative, ( dar mai ales dark si urat mirositor; asa am auzit de la toti care trecusera pe acolo) , dar mi-a placut foooarte mult. Am baut o bere , am asculta muzica foarte buna, am fumat un Lucky Strike asa, for old times sake, si am vorbit despre ce s-a intamplat si despre ce o sa se intample (ha ha ha) . Asa am aflat ca my dear old friend pleaca in Anglia la concert Sex Pistols ( ooo that lucky bastard.....) si am avut parte de o lectie despre cum sa faci un Long Island Ice tea( my all time fave long drink:X) . Am avut o discutie in contradictoriu despre Sid Vicious....( era de asteptat; nu ca ar fi prima oara cand se intampla asta) si am vazut barbatul cu cel mai lung par ever:)))). Promit solemn ca voi reveni in epoca Metalelor. Voi lasa versurile unei melodii sa incheie acest post ."I wanna be anarchy ! The only way to be !"

To live or not to live?

Monologul meu spinos, atat de adancit in abisul nemuririi, de un echilibru ce frizeaza miraculosul, pe care si zeii il invidiaza cu ale lor suflete criselefantine isi atinge luminosul apogeu. Marele final.Aplauze! Spectatorii mei fideli publicul ideal fara de care nici eu ,nici arta mea nu exista, pleaca.; si ramane teatrul gol si pe scena sunt doar eu , o biata masca, tocita de timp cu cel din urma ranjet glorios incremenit grotesc. Acum revin la ceea ce am fost menita sa fiu, simplu obiect de recuzita, in fundatura asta cu aer grosolan de cavou; si tot ce am iubit si ce am plans si ce am pierdut se reduce la plasticul din care am fost candva plamdita. Arta mea e minuscula, sparta in cateva recenzii ale ziarelor de provincie, ingramdita undeva intre anunturi matrimoniale si decese.Dar ce arta! Am fost Hamlet , Romeo, Tristan; am inflorit pluriform si exotic in mii de valente. Dar acum ,cand doliul asta blestemat imi este public, rolul meu, de nebun , de geniu, de salvator se sfarma, nu mai sunt erou de tragedie nici macar un umil amorez dintr-un cacat de melodrama; in fata mea sunt o minciuna, doar un mascarici.

People fade away with ages, memories never do.

Este uimitor cum toamna scoate la iveala tot ce este autentic, la modul cel mai simplist , dar si cel mai profund: amintiri frumos impaturite, cu un usor iz de naftalina, trairi vechi, ca niste fotografii in sepia, toate adanc inmormantate in foitele subtiri, pluricelulare ale mintii. Mi se pare un real act de curaj sa privesti retrospectiv cu sinceritate si cu sufletul deschis, fara teama ca trecutul ar putea sa te tulbure. Jurnalul meu interior este putin botit, cu pagini incretite pe alocuri de vreo lacrima ratacita; cateodata este pueril, temator si exuberant, altadata arid, dureros si profund, dar acum este un melanj de apogee si depresii. Am retrait disperarea la limita irealului pe care am simtit-o cand am pierdut definitiv o persoana care era mai mult decat o proiectie a cotidianului, pe care reusisem (dupa perioade de ura tacuta, banal respect si un fel primitiv de iubire) sa o ridic la rangul de concept, o copie fidela a mintii mele. Am rascolit solul cerebral cu mai multa indarjire. Voiam sa gasesc Totul, sau persistenta Nimicului. Am dat peste momente de fericire antagonica realului , o fericire barbara, irationala , la limita durerii( si uite cum ii dau dreptate lui Rilke) . Sapand cu mainile goale in cea din urma palma de pamant, am gasit ceea ce cautam. O foaie alba, curata, matasoasa, pe care viitorul va scrie marea sa opera.

Flood.

Acesta este primul meu blog, un blog pe care l-am creat din martie, dar pe care nu am avut curajul/inspiratia/starea de spirit sa postez. Acum e toamna ( genul acela de vreme dark moody and alternative care te invita la introspectie) si desi lumea e deprimata, plictisita si irascibila, desi imi inghata degetele in timp ce tastez, desi cafeaua mea e prea dulce sau ceaiul (Earl Grey, bineinteles) prea rece, abia acum incep sa traiesc. Zilele de vara au fost lenese si monotone, zile de anosta imponderabilitate, cu mici puncte de apogeu abia perceptibile. In aceasta toamna promit sa gasesc tot ce am pierdut, sa scriu tot ce nu am scris si sa continui sa fumez, sa beau( cafea, alcool) si sa aberez cu aceeasi intensitate si placere cu care am facut-o pana acum.Fie ca toamna sa ma inunde cu inspiratie,amintiri si frunze colorate.