fade to black

Cea mai comoda senzatie este atunci cand devii invizibil. Frustrarea si esecul iti devin amanti , iar sticla de bere e cea mai buna prietena. Ce te impiedica sa palesti din peisaj, si sa fii doar o umbra? Ma simt aproape ca o fiinta umana atunci cand, in ochii celorlalti nu exist . Beau si fumez , ascult muzica si traiesc. De ce va luati de existenta mea acum , cand nu va deranjez cu nimic , prin fericirea mea slab alcoolizata, si visele mele de doi bani? Si palesc si mi-e bine si metallica e langa mine. Vedeti-va de treaba. Mi-e de ajuns sa supravietuiesc. Nu am nevoie de fanteziile voastre minunate , caci imi traiesc povestea chiar acum. Si tarantula..........

Haze.

Am cunoscut o data un om nemaipomenit. Un om adevarat cu triumfurile si viciile lui. Un om care mi-a schimbat viata. Este ciudat ca omul asta apare in blogul meu abia acum , la aproape doi ani dupa moartea sa si ca nu are un nume.



Prima oara cand l-am auzit vorbind a fost prima oara cand mi-am dat seama ca nu stiu absolut nimic. Teoriile lui erau iesite din comun, nu atat prin continutul lor ( care era , de cele mai multe ori, intr-o permanenta opozitie cu demersul firesc al vietii) , cat prin gesturile ce le insoteau.Erau cuvinte simple si o tigare in coltul gurii, idei pentru care in evul mediu ar fi fost ars pe rug si suvoaie fragile de fum, o explicatie si o descretire de frunte. Si poate lucrul ce m-a atras mereu a fost puterea sa de a ma manipula , pastrandu-mi impresia de autonomie. Langa el visam in dementa , in tonuri de SF. De la el am invatat grandomania , sarcasmul ce frizeaza cinismul dar indulcit de umorul subtil.

Pe acest om nu l-am iubit. Nici nu cred ca l-am cunoscut prea bine. In schimb l-am venerat , l-am lasat sa faca din mine persoana care sunt azi si pentru asta ii voi fi vesnic recunoscatoare. As vrea sa am si eu curajul sa sfidez viata, depententa si grotescul asa cum a facut-o el. Simplu, genial, intr-o aura de fum.

Highway 61 Revisited.

Isi mai aprinse o tigare de foi. Ritualul era acelasi : tragea fumul parfumat in piept , tusea scurt , si apoi se tolanea langa ea, intre cearsafurile taioase ca sticla. Ii facea o deosebita placere, poate singura placere , pe langa fumat, sa o priveasca dormind, cand pieptul ii tresalta , purtand povara respiratiei, cand genele lungi si negre ii mangaiau cearcanele abia perceptibile, cand parul lung ii acoperea gatul si umerii. Pentru un nevrotic ca el, ea era ca o oaza de normalitate , de frumusete inocenta. Lui ii placea singuratatea,si obisnuia sa -si caute fericirea pe fundul sticlelor de bourbon, in tutunul de proasta calitate si in vinilurile uzate. In noptile lungi de toamna , cand nu-si gasea defel somnul, isi ingropa capul in perna si privea o luna rotunda si verzuie prin fereastra inchisa. Se gandea in acel ragaz ba la vreo melodie ce-i suna obsesiv in cap , ba la hartia igienica roz din bodega in care-si irosea serile, dar cateodata se minuna profund de norocul ce daduse peste un ratat ca el , un boschetar,un artist, un boem. Stia ca nu o merita, ba chiar il speria ideea de a-si imparti patul si singuratea cu o fata ca ea. Il batea gandul ca viseaza , dar era suficient sa se intoarca si s-o vada acolo, adormita si visatoare , cu buzele inrosite de saruturile lui.

Here we go again.

Mi-e scarba de blogul asta pentru ca este strict o "creatie" teribilista. Contine numai ganduri mici puse in cuvinte mult prea mari. Acum ca stilul meu de a scrie a devenit ceva mai matur, ma pot autocritica intr-o maniera cat de cat realista. As minti , desigur, daca as zice ca blogul a fost in van, pentru ca a tinut locul unui scrapbook. Totusi, acesta este un post menit sa asigure o bruma de finalitate a unei mici ere. Nu , nu voi sterge blogul si nici nu voi deschide unul nou, pentru ca sunt o fiinta mult prea lenesa. Voi scrie mai putin, si totusi mai mult. Mai simplu si totusi mai complex. Ma voi scrie cum pot eu mai bine . Cheers!

Psychedelia.

Am imbinat tot ce ma omoara , drog alcool si tigara ; sunt vie . Si asa se naruie inca o speranta, speranta ca va veni momentul in care pot aluneca fara regret pe panta psihedelicului pana intr-o depresiune scobita de gazul acela otravitor. Mintea mi-e vraiste, sparta in mii de cioburi de energie ratata , mii de neuroni esuati, mii de iluzii sfaramate. Vreau sa adorm, sa am cel mai revelator vis din viata mea si sa nu se mai sfarseasca. Sa mor visand si sa ma visez murind. Tot ce am vrut erau raspunsurile si acestea nu au sa sarit ca niste broaste sedate in palma mea mica, si n-au inflorit sinuos ca nuferiii puri. M-a dezamagit universul si de aceea il voi ucide . Lama atat de bine ascutita ii va strapunge beregata univerului. Ah, am asteptat prea mult momentul acesta! Momentul in care voi pedepsi soarta cu atata cruzime cu cat m-a tratat si ea. DEgetul meu mijlociu n-a aratat niciodata mai bine. Te urasc din tot sufletul!Mori in pula mea, fir-ai a dracu de tarantula proasta! Nu ma poti atinge!

Despre Kafka si Dali

Mi-ar placea sa sar mereu din spirala in spirala , sa calc pe romburi alb-negre, sa ma inec in culori sau poate ca nu. Sa am o sticluta pe care scrie Kafka si una pe care scrie Dali , sa scurg tot continutul si sa-l inhalez, cu mintea cu ochii cu buzele. Si atunci sa am o panza nuda , perfecta si sa o umplu cu sirurile psihedelice ce mi se perinda in cap. Nu eu imi pierd mintile, ci ceilalti. Raul e in ceilalti, uratul si nu-ul si fascismul social. Eu mi-am facut o bula pe care am umplut-o cu imponderabilitate, o bula aurie ce pulseaza in ritmul respiratiei mele. Acolo am ascuns tot ce este bun sau valoros pentru mine , sus , intangibil si perfectibil, pentru ca nimeni sa nu-mi distruga lumea. Acolo ma pitesc si eu cateodata cand ma spal de rautate, cand imi curat sangele de mizeria umana si creierul de gandirea feminina. Eu si iluziile ce-mi populeaza mintea. Intotdeauna au o vorba buna pentru mine, un zambet sincer si curat, si o gandire sclipitoare ce ma inspira. Ele vorbesc prin mine. Prin ochii mei altcineva vede aceste taste, altcineva le apasa, si transforma muzica in propozitii. Voi credeti ca eu sunt aceea, dar in interiorul meu , multe alte existente isi desfasoara ideile geniale. As vrea sa le ascult mereu ; poate ca le-as semana mai mult. Poate as fi coerenta intr-un mod mai haotic si as scrie literatura si nu mi-as distruge plamanii. Dar eu nu-s facuta sa ascult. Mi-am vandut sufletul muzicii. Iar muzica mi-a dat un spirit. Asta a fost cel mai bun chilipir din viata mea. Daca as mai avea ceva de vandut l-as da pe o gandire masculina. Dar nu mai am, si numai spiritul ramasese in stoc. S-a cascat ceasul si am cazut ca printr-un tunel lung si negru si cand sa m-am oprit la un metru de fundul tare de beton. Si stau. Si nu ma pot misca, nu pot respira. Timpul s-a oprit si oricat mi-ar zabovi privirea pe cadranul de sticla aburita, acele sunt tare incapatanate si nu se misca. Parca am 2 albine ce-mi bazaie in urechi . Dar pot sa cad. Trebuie doar sa-mi doresc suficient de intens si timpul va goni din nou ca un strut pe pastile. Nu vreau sa-mi mai doresc ceva , pentru ca nu mai sunt. Ma sparg in bucati de mine, in cioburi de eu. Ce esti tu, om modern? Nu ma face sa rad! Ai curaj? Pai cum poti sa ai curaj daca numai la vederea proiectiei tale sfaramate iti tremura genunchii? Hai, te provoc sa spargi oglinda pe care o ai in fata ta chiar acum! Nu -ti place, nu? Tu care crezi ca le stii pe toate iti prevezi disparitia de pe acest pamant ....cam neagra perspectiva, nu? Taci din gura...esti doar un om. Ai simturi iar el are geniu. Cum care el? El, Nostradamus verde si galben, ce trage cu pofta dintr-un joint si-ti spune ca o sa mori. Ce mai poti face acum? Da , sparge vinilurile alea, omoara-ti idolii , pedepseste-i ca te-au mintit cu atata nerusinare. Mi-e mila de tine, un inger plat , lipsit de substanta, traind intr-o lume si mai seaca. Solutii? Moartea, pisoias. Doar asa poti sa o iei de la capat cu adevarat . Doar nu consideri moartea ultimul tau camin. Poftim? Cat de naiv esti! Nu stii ca abia atunci cand mori incepi sa traiesti? Tot ce ai facut pe pamant e insasi o transa. Da , de cate ori ai iubit, de cate ori te-ai certat si ai sarit cu gura ta cea mare sa te autoproclami rege ...Totul e o iluzie. Daca te-as minti acum , m-ar trazni un fulger fix in moalele capului. Dumnezeu nu vrea ca tu sa fii fericit , el vrea sa fii. Iar tu esti degeaba. Asa ca n-ai rezolvat nimic. Nu mai face ochii cat cepele si asculta-ma. Acuza-ma ca ti-am spalat creierul . Omoara-ma daca vrei , si tocmai societatea ta de belele perfecte o sa te manance de viu . Ti-ai ridicat un imperiu de carti de joc. Credeai ca o sa reziste ? Nu vezi ca tu cu degetele tale lacome si butucanoase ti-ai distrus castelul? Poate cand o sa vezi asta o sa ma crezi, pentru ca cu fiecare junghi din stomac, cu fiecare respiratie fortata cu fiecare durere de cap, eu iti dau un raspuns, un lucru ce -ti lipseste cu desavarsire din colectia ta de lucruri fade ce sclipesc.

Non -coeherent times.

Murim . Bem . Ne fumam pielea si ochii si buzele. Ne iubim fara sens. Suntem actorii lalelelor intr-un teatru de provincie . Inhalam prostie si indobitocire. Lamaile si aerul curat ne salveaza de cele mai multe ori. Suntem cam prosti. Nu stim cum sa ne drogam ma ieftin. Cred ca innebunesc. E vorba de precizie. Notez tot ce-mi trece prin cap. Lalele, in pula mea, lalele.Atenuez consecintele. Timpul se dilata. Asta e o chestie desteapta . sau poate ca nu. Mi-a placut petrecerea aia. Bhhhhhaaaaa! Nu , gresesti. Lenin e mai presus de Stalin. Cate voci am in cap. Aurolaci cu cap de peste. Sunt la o seringa distanta de marea mea opera.Chiar o sa postez asta?Miroase a prenandez aici. Sau a limonada San Pellegrino. Nu stiu. Vreau sa pun Light My Fire.Converteste asta in bani. Ce prostie! Oare chiar ma place? Idiosincrazie, baaaaaa!Pupile dilatate.Am avut probleme cu politia.Maxim, coae! Auzi si tu bazaitul? Ce par rosu avea fata aia!Sa adorm cu punga in mana.Da sa-mi pastrez pentru dimineata.De ce e soarele acolo?Iti dai seama cum ar fi pe intuneric...Ce sa fac daca n-am mai multi bani. Cauta in casa ca o sa gasesti.O sa te ascund in imprimanta.Ruptura de diploma.Trebuie sa mai am? O sa-ti para raaaaau! Tarantula nenorocita! Bob dylan. Sun pe sistem . Aud voci. Gata!