Haze.

Am cunoscut o data un om nemaipomenit. Un om adevarat cu triumfurile si viciile lui. Un om care mi-a schimbat viata. Este ciudat ca omul asta apare in blogul meu abia acum , la aproape doi ani dupa moartea sa si ca nu are un nume.



Prima oara cand l-am auzit vorbind a fost prima oara cand mi-am dat seama ca nu stiu absolut nimic. Teoriile lui erau iesite din comun, nu atat prin continutul lor ( care era , de cele mai multe ori, intr-o permanenta opozitie cu demersul firesc al vietii) , cat prin gesturile ce le insoteau.Erau cuvinte simple si o tigare in coltul gurii, idei pentru care in evul mediu ar fi fost ars pe rug si suvoaie fragile de fum, o explicatie si o descretire de frunte. Si poate lucrul ce m-a atras mereu a fost puterea sa de a ma manipula , pastrandu-mi impresia de autonomie. Langa el visam in dementa , in tonuri de SF. De la el am invatat grandomania , sarcasmul ce frizeaza cinismul dar indulcit de umorul subtil.

Pe acest om nu l-am iubit. Nici nu cred ca l-am cunoscut prea bine. In schimb l-am venerat , l-am lasat sa faca din mine persoana care sunt azi si pentru asta ii voi fi vesnic recunoscatoare. As vrea sa am si eu curajul sa sfidez viata, depententa si grotescul asa cum a facut-o el. Simplu, genial, intr-o aura de fum.