Highway 61 Revisited.

Isi mai aprinse o tigare de foi. Ritualul era acelasi : tragea fumul parfumat in piept , tusea scurt , si apoi se tolanea langa ea, intre cearsafurile taioase ca sticla. Ii facea o deosebita placere, poate singura placere , pe langa fumat, sa o priveasca dormind, cand pieptul ii tresalta , purtand povara respiratiei, cand genele lungi si negre ii mangaiau cearcanele abia perceptibile, cand parul lung ii acoperea gatul si umerii. Pentru un nevrotic ca el, ea era ca o oaza de normalitate , de frumusete inocenta. Lui ii placea singuratatea,si obisnuia sa -si caute fericirea pe fundul sticlelor de bourbon, in tutunul de proasta calitate si in vinilurile uzate. In noptile lungi de toamna , cand nu-si gasea defel somnul, isi ingropa capul in perna si privea o luna rotunda si verzuie prin fereastra inchisa. Se gandea in acel ragaz ba la vreo melodie ce-i suna obsesiv in cap , ba la hartia igienica roz din bodega in care-si irosea serile, dar cateodata se minuna profund de norocul ce daduse peste un ratat ca el , un boschetar,un artist, un boem. Stia ca nu o merita, ba chiar il speria ideea de a-si imparti patul si singuratea cu o fata ca ea. Il batea gandul ca viseaza , dar era suficient sa se intoarca si s-o vada acolo, adormita si visatoare , cu buzele inrosite de saruturile lui.