sâmbătă, 31 octombrie 2009

fade to black

Cea mai comoda senzatie este atunci cand devii invizibil. Frustrarea si esecul iti devin amanti , iar sticla de bere e cea mai buna prietena. Ce te impiedica sa palesti din peisaj, si sa fii doar o umbra? Ma simt aproape ca o fiinta umana atunci cand, in ochii celorlalti nu exist . Beau si fumez , ascult muzica si traiesc. De ce va luati de existenta mea acum , cand nu va deranjez cu nimic , prin fericirea mea slab alcoolizata, si visele mele de doi bani? Si palesc si mi-e bine si metallica e langa mine. Vedeti-va de treaba. Mi-e de ajuns sa supravietuiesc. Nu am nevoie de fanteziile voastre minunate , caci imi traiesc povestea chiar acum. Si tarantula..........

marți, 27 octombrie 2009

Haze.

Am cunoscut o data un om nemaipomenit. Un om adevarat cu triumfurile si viciile lui. Un om care mi-a schimbat viata. Este ciudat ca omul asta apare in blogul meu abia acum , la aproape doi ani dupa moartea sa si ca nu are un nume.



Prima oara cand l-am auzit vorbind a fost prima oara cand mi-am dat seama ca nu stiu absolut nimic. Teoriile lui erau iesite din comun, nu atat prin continutul lor ( care era , de cele mai multe ori, intr-o permanenta opozitie cu demersul firesc al vietii) , cat prin gesturile ce le insoteau.Erau cuvinte simple si o tigare in coltul gurii, idei pentru care in evul mediu ar fi fost ars pe rug si suvoaie fragile de fum, o explicatie si o descretire de frunte. Si poate lucrul ce m-a atras mereu a fost puterea sa de a ma manipula , pastrandu-mi impresia de autonomie. Langa el visam in dementa , in tonuri de SF. De la el am invatat grandomania , sarcasmul ce frizeaza cinismul dar indulcit de umorul subtil.

Pe acest om nu l-am iubit. Nici nu cred ca l-am cunoscut prea bine. In schimb l-am venerat , l-am lasat sa faca din mine persoana care sunt azi si pentru asta ii voi fi vesnic recunoscatoare. As vrea sa am si eu curajul sa sfidez viata, depententa si grotescul asa cum a facut-o el. Simplu, genial, intr-o aura de fum.

joi, 22 octombrie 2009

Highway 61 Revisited.

Isi mai aprinse o tigare de foi. Ritualul era acelasi : tragea fumul parfumat in piept , tusea scurt , si apoi se tolanea langa ea, intre cearsafurile taioase ca sticla. Ii facea o deosebita placere, poate singura placere , pe langa fumat, sa o priveasca dormind, cand pieptul ii tresalta , purtand povara respiratiei, cand genele lungi si negre ii mangaiau cearcanele abia perceptibile, cand parul lung ii acoperea gatul si umerii. Pentru un nevrotic ca el, ea era ca o oaza de normalitate , de frumusete inocenta. Lui ii placea singuratatea,si obisnuia sa -si caute fericirea pe fundul sticlelor de bourbon, in tutunul de proasta calitate si in vinilurile uzate. In noptile lungi de toamna , cand nu-si gasea defel somnul, isi ingropa capul in perna si privea o luna rotunda si verzuie prin fereastra inchisa. Se gandea in acel ragaz ba la vreo melodie ce-i suna obsesiv in cap , ba la hartia igienica roz din bodega in care-si irosea serile, dar cateodata se minuna profund de norocul ce daduse peste un ratat ca el , un boschetar,un artist, un boem. Stia ca nu o merita, ba chiar il speria ideea de a-si imparti patul si singuratea cu o fata ca ea. Il batea gandul ca viseaza , dar era suficient sa se intoarca si s-o vada acolo, adormita si visatoare , cu buzele inrosite de saruturile lui.

marți, 20 octombrie 2009

Here we go again.

Mi-e scarba de blogul asta pentru ca este strict o "creatie" teribilista. Contine numai ganduri mici puse in cuvinte mult prea mari. Acum ca stilul meu de a scrie a devenit ceva mai matur, ma pot autocritica intr-o maniera cat de cat realista. As minti , desigur, daca as zice ca blogul a fost in van, pentru ca a tinut locul unui scrapbook. Totusi, acesta este un post menit sa asigure o bruma de finalitate a unei mici ere. Nu , nu voi sterge blogul si nici nu voi deschide unul nou, pentru ca sunt o fiinta mult prea lenesa. Voi scrie mai putin, si totusi mai mult. Mai simplu si totusi mai complex. Ma voi scrie cum pot eu mai bine . Cheers!