To live or not to live?

Monologul meu spinos, atat de adancit in abisul nemuririi, de un echilibru ce frizeaza miraculosul, pe care si zeii il invidiaza cu ale lor suflete criselefantine isi atinge luminosul apogeu. Marele final.Aplauze! Spectatorii mei fideli publicul ideal fara de care nici eu ,nici arta mea nu exista, pleaca.; si ramane teatrul gol si pe scena sunt doar eu , o biata masca, tocita de timp cu cel din urma ranjet glorios incremenit grotesc. Acum revin la ceea ce am fost menita sa fiu, simplu obiect de recuzita, in fundatura asta cu aer grosolan de cavou; si tot ce am iubit si ce am plans si ce am pierdut se reduce la plasticul din care am fost candva plamdita. Arta mea e minuscula, sparta in cateva recenzii ale ziarelor de provincie, ingramdita undeva intre anunturi matrimoniale si decese.Dar ce arta! Am fost Hamlet , Romeo, Tristan; am inflorit pluriform si exotic in mii de valente. Dar acum ,cand doliul asta blestemat imi este public, rolul meu, de nebun , de geniu, de salvator se sfarma, nu mai sunt erou de tragedie nici macar un umil amorez dintr-un cacat de melodrama; in fata mea sunt o minciuna, doar un mascarici.