Like a drug lord...

Orice gest parea inutil...Mintea ei captura fiecare zvacnire, fiecare tresarire,fiecare atingere....si o resimtea visceral, din plin, ca pe o durere adanca,dar, in mod bizar necesara. Chiar si o gura de oxigen poluat.....deschidea in creierul ei viu perspectiva unui ritual;un ritual cu iz cubanez,cu un cer rosu ca sangele, o luna plina ca un sarut adevarat,si un hamac impletit de o pereche de maini bronzate. Ea isi dadea seama prea bine ca placerea pura e mai valoroasa decat banala fericire; caci lucrurile care dureaza putin....sunt cu mult mai apte sa trezeasca emotii noi, senzatii de nedescris.Nu-i lipsea coerenta, iar panoplia ei umana...era decorata cu insusirile omului superior. Era frumoasa in gesturi, in priviri, intr-un zambet. Si vedea lumea intr-un mod aparte, ca un dumnezeu minor,si asta o facea cu adevarat fascinanta. Era o hedonista, care isi gsise fericirea in relativitatea vietii. Parea ca poate supune o lume intreaga sa se conformeze gandurilor ei nebune, acute; dar nu o facea,caci cinismul ei o impiedica. Fata asta ar fi putut scrie lumea intr-un cuvant, dar nu o facea...caci si-ar fi irosit geniul ....printr-un proces subliminal de daruire completa. Lumea nu o putea pricepe,si nici macar nu-si dadea osteneala.Lumea nu o placea, pentru ca era prea mult adevar pe buzele ei.