j'aime le burlesque.

Azi m-am simti ca un personaj desprins din "Craii de curte veche" a lui M. Caragiale. Nu a fost ca un deja vu , ci mai degraba ca un deja vécu.Daca va mai spun si ca toata aceasta revolta a memoriei a inceput printr-o bomboana de la Capsa, poate ca o sa ma credeti. Cum sa rezist strazilor boeme, cantecelor seducatoare, si barocului casei Arnotesti?Cateodata cred ca acest mic , dar , oh, atat de real roman a fost scris numai si numai pentru sufletul meu. Totul asa de rococo , un usor iz de ridicol, arta revolutionara.ce frumos era atunci cand ma plimbam prin Bucuresti intr-o trasura cocheta, mereu cu o camelie prinsa delicat in par, cu rochii in care se topisera si rasaritul si apusul; cu receptii luxoase , decadente, seri lungi la teatru si carnetele de bal. Oare cati pantofi cu toc, mici am distrus, dansand fara oprire, in figurile complicate ale cadrilului? Oare cate soapte pline de respect mi-au colorat obrajii? As vrea sa pot cunoaste raspunsul, dar deceniile ingrate mi-au sters constiinta de dinainte. Acum , mai am doar o camelie uscata pe care am gasit-o in roman.Pesemne ca am pus-o la presat pe cand eram si eu un personaj de roman.