To a must -have make-believe life.

Ma enerveaza multe zilele astea. Multe lucruri, multe persoane (chiar si persoana mea , daca e sa zic tot) . Dar , ca metoda de contra atac, alter ego-ul meu cel vulgar spune: Vreu sa-i dau la muie sortii. Vreau ca destinul sa se tarasca in fata mea , sa ii rad in fata si sa -l fac sa-mi plateasca pentru tot. Ce spun eu? Pai , eu nu zic nimic, ca si asa nu ma aude nimeni zilele astea. Poate vreo cretina de planeta e retrograda sau poate ca o merit. Nu am inspiratie nici cat sa scriu lista de cumparaturi pentru aprozar; daramite sa intocmesc vreun cacat de Sandra/ Dan Brown. Cu mirobolantul accent scotian pe care il posed voi racni un FUCK YOU poetic, ce va baga spaima in tot cartierul( ca si asa nu am nimic mai bun de spus/facut). Javra vecinilor o sa ma latre , iar tiganusii de pe strada imi vor arata , galant, degetul din mijloc. Dar cum pe mine nu ma aude nimeni, nu voi avea parte de astfel de tratamente. Daca ati reusit sa cititi pana aicim imi pare groaznic de rau ca v-am plictisit cu nonsensurile mele. Cum spuneam, MUIE sortii!