Imi place sa cred ca oamenii sunt in permanenta schimbare, evolutie si recristalizare moleculara. Pentru ca ( din pacate ) sunt o idealista convinsa si iremediabila , cred in progresul umanitatii in ciuda mass media si chiar a opiniei publice.
Dar lipsesc multe inca: lipseste frumusetea vie a existentei, lipseste insasi sensul unei vieti pentru fiecare individ, avantul, energia si curajul. Pentru ca sunt o simpla proiectie atemporala a ceea ce am fost , simt aproape prea stringent, cat de mult s-a schimbat Totul. Daca m-as alinia perfect in acest puzzle , poate as capata si suflu si culoare in obraj si curajul de a fi.
Dar nu as face asta. Cum as putea eu oare sa privesc inapoi, sa ma scufund pana in adancurile aride ale acestui trecut? Si pentru ce? Nu cumva , ceea ce caut este deja aici?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu