Sinceritatea este fundamentala in toate lucrurile pe care le fac, in relatiile pe care le am ( de orice natura) . Cred ca este lucrul care ma face un orator desavarsit, dar si o fiinta umana lamentabila ( in societatea in care traiesc) , pentru ca pe de-o parte sunt capabila de a marturisi sentimente intrinseci, profunde , zamislite din esenta spiritului, ganduri concepte si idei care poarta sensul existentei mele, iar pe de alta parte, nu stapanesc arta de a le ascunde la momentul potrivit.
A fi onest cu tine inseamna a-ti recunoaste greselile si victoriile, a-ti cuprinde intreaga viata intr-o traire : cand esti cel mai bun , cand esti iubit si fericit, cand infrunti cu energie si curaj propria-ti soarta, cand te faci de ras, cand nu iti atingi asteptarile, cand pierzi totul intr-o clipa.
La fel de greu este sa fii sincer cu toti cei ce te inconjoara . Iti este teama sa dezamageti, sa pierzi, sa starnesti ura, sa distrugi . De aceea s-a inventat minciuna. Oare nu este de ajuns ca si sinceritatea este o masca? Trebuie oare sa o dublezi grosolan prin alterarea realitatii?
Poate ca pentru un om , sinceritatea este greu de dobandit si de controlat pentru ca ea aduce cu sine atat lucruri pozitive cat si lucruri negative. Totusi, ea poate salva societatea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu