Supersonic child.

Se facea ca azi era ieri si ca maine era azi. O zi destul de ciudata, in care nimic nu trada realul, o imitatie incompleta a existentei. Partial , mi-am retrait copilaria, doar ca nu mai eram copil. Partial, era seara, dar cerul nu era plin de stele , asa cum mi-l aminteam, ci deformat de ceata. Partial, traiam asa cum o facusem de atatea ori, doar ca bomboanele devenisera tigari. Am vorbit mult, ne-am amintit si mai mult, dar decorul era altul. Si noi eram altfel. Si doar intr-un colt ascuns al memoriei, eram sinceri. Am mancat seminte , dar aveau un alt gust. Am ascultat muzica, dar versurile nu le-am mai inteles. Era intre noi un gol in care aruncasem visuri puerile, papusi si dinti de lapte.Si oricat ne-am fi straduit , nu ajungeam mai aproape; prapastia dintre noi se cascase intr-atat incat inghitise tot: si luna cea rotunda ca o portocala si blocurile in care ne ascundeam cu mult timp in urma si gradinile din care rupsesem atatea flori. Si se facea ca ramasesem doar noi, straini intre noi, straini de lume. Cu totii am pierdut, cu totii am gasit , cu totii am gustat seara aceea cu gust dulce amar. Inocenta nu mai era; devenise regret. Iar noi? Am invatat sa ne cunoastem. Pentru ca in acea noapte am fost mult mai puerili decat fusesem vreodata.