sâmbătă, 12 septembrie 2009

Nu am chef azi.

Stateam de-ampulea pe net cu Man in the Long Black Coat (my friend, mr. Dylan) pe replay si observ ca am ajuns la 99 de posturi pe blog. 99 de cacaturi , de miserupisme fiecare mai pointless decat alta. Ce s-a schimbat? Injur mai mult, beau mai mult, fumez si mai mult. Cred ca scrisul este singura chestie caruia pot sa-i fiu loiala. Relatiile vin si trec , lista de nume creste pe zice trece ( not that this makes me proud:))), sticlele se golesc. Ma gandesc acum, cand stau degeaba si beau pepsi light din sticla d-aia la 2 litri ca imi irosesc cea de-a 100-a postare pentru niste aberatii fara sens. Nu am coerenta in seara asta nici in scris , nici in gandire, nu ca as fi baut mult sau mi-as fi afumat creierii in vama, dar pur si simplu sunt all over the place. Stiu ca e aiurea sa stau toata ziua intr-o crasma ce duhneste a fum si a vodka, sa ascult muzica unor oameni care au crapat inainte de vreme pentru ca erau drogati, sa dau cu pumnul in masa ca sa ma fac auzita in harmalaia de nedescris, si sa mai si vorbesc de comunisti morti sau de criminali in serie pe masura ce se termina berea. Nu e normal, rational si vorba aceea, responsabil din partea mea. Nu ca mi-ar pasa prea mult. La o adica, dupa ce te confrunti prima oara cu politia parca-ti vine un chef d-ala nesimtit sa faci circ si panarama, fara sa te mai gandesti la cine te asculta. Poimaine incep a 12-a. Joy! BAC .Joy! Cat de onorabil am frecat menta vacanta asta si ce noi culmi ale boschetarismului am atins. Parca dezmatul asta de vara a fost o leneveala continua , intrerupta doar de meditatiile criminale la rusa. Noroc ca mai stiu cum sa tin creionul in mana, ca parca vad cum incepeam sa apas niste taste invizibile pe banca. Nu vreau scoala! Vreau sa golesc sticle si pachete in vama, sa-l ascult pe bob dylan, sa stau pe plaja ca soparlele fara sa fac ceva. M-a apucat zilele astea o melancolie profunda , pe care nici berea nu poate s-o stinga asa cum o stingea la inceputul vacantei. Parca si tigarile intrau mai bine, si aberatiile lui Jesus, si ciocolata comunista cu rom. E ceva in aer, care ne-a futut starea aia de spirit nesimtita , tupeul si cheful. Ceva naspa. Marele Cacat. Scoala pulii. Bite me!

Niciun comentariu: