marți, 22 septembrie 2009

Psychedelia.

Am imbinat tot ce ma omoara , drog alcool si tigara ; sunt vie . Si asa se naruie inca o speranta, speranta ca va veni momentul in care pot aluneca fara regret pe panta psihedelicului pana intr-o depresiune scobita de gazul acela otravitor. Mintea mi-e vraiste, sparta in mii de cioburi de energie ratata , mii de neuroni esuati, mii de iluzii sfaramate. Vreau sa adorm, sa am cel mai revelator vis din viata mea si sa nu se mai sfarseasca. Sa mor visand si sa ma visez murind. Tot ce am vrut erau raspunsurile si acestea nu au sa sarit ca niste broaste sedate in palma mea mica, si n-au inflorit sinuos ca nuferiii puri. M-a dezamagit universul si de aceea il voi ucide . Lama atat de bine ascutita ii va strapunge beregata univerului. Ah, am asteptat prea mult momentul acesta! Momentul in care voi pedepsi soarta cu atata cruzime cu cat m-a tratat si ea. DEgetul meu mijlociu n-a aratat niciodata mai bine. Te urasc din tot sufletul!Mori in pula mea, fir-ai a dracu de tarantula proasta! Nu ma poti atinge!

Niciun comentariu: