Vara si vama.

E vara . Am terminat cu BAC-ul. Note mediocre , dar suficient de mari ca sa smulga priviri admirative din partea vecinilor, si acordul parintilor mei pentru marea aventura. Eu stau intr-un mic oras si pentru prima oara voi merge simti pe pielea mea briza dulce a marii biciuindu-mi chipul ars de soare, voi bea bere pe vreun colt uitat de plaja cu o balada rock ca muzica de fundal. Abia astept sa ma urc in tren si sa pornesc catre oaza aceea a vesnicii petreceri , ca un microunivers al distractiei, Vama Veche. Am auzit multe despre Vama , atat de multe incat aproape pot sa o vad , sa calc in nisipul fierbinte , sa inot in apa calduta. Abia astept sa urc in tren , si sa lupt pentru un loc. Sa ma cert cu Nasu si sa cad la invoiala pentru o sticla de palinca pe care am furat-o inainte de plecare din rezerva parintilor. Sa nimeresc in compartiment cu un grup vesel care sa bea si sa imparta lichide cu multe grade fara sa se strambe. Sa-mi cante Tudor despre vara , despre, vise, si despre varsta de 18 ani. Sa ajung chiar inainte rasarit, sa-mi azvarl hainele pe plaja adormita si sa alerg in apa, sa ma arunc din tot sufletul, sa simt apa marii si sa mi se para cea mai frumoasa zi a vietii mele. Sa adorm pe plaja pana ce incepe Iris sa cante. Sa fumez tigare de la tigare sub fierbinteala soarelui de iulie. Sa se duca bidon dupa bidon printre riffuri de chitara. Sa primesc acea prima iubire, care sa ma faca sa zbor. Sa-mi cante pe-nserat Angie. Sa-i vad pe legendarii betivi, mai morti decat Lazar. Sa merg la Pirati. Sa ma trag in poza cu un grup de metalisti de treaba. Sa fiu fericita. Si sa ma-ntorc cu un zambet tamp pe fata , un chip imbujorat de iubire, de amintiri si de soarele de vara.